gsptv | noua televiziune dã sport care ieste, mâncatz'ash!

[updated: 01.aug.2008]



Sport s.n. Joc cu mingea (balon rotund) pe un teren de anumite dimensiuni, cu gazon verde natural sau artificial, între douã echipe de câte unsprezece jucãtori, fiecare dintre jucãtori cãutând sã introducã mingea în poarta echipei adverse, lovind-o cu piciorul, capul sau cu oricare altã parte a corpului, în afarã de mâini.

Sportiv adj. Care demonstreazã, denotã practicarea sportului. Tinutã sportivã. Activitate sportivã. 2. s.m., s.f. si adj. (Persoanã masculinã) care practicã sportul, devenind astfel vedetã macho, posãsoare dã rolecsuri, vuitoane, mertzanuri, yachte si viloaie pã malu' dã la mare dã la Ca-nî-nî-es, haconpaniat dã o gagicã bunã dã pozat tzîtze ca sã hapare pã coperte dã reviste mishto' ca sã moare dusmanii dã hofticã.

Prin alte limbi "sport" se mai numeste si "soccer" (engleza americanã), "football" (engleza britanicã), "foot" (francezã), "calcio" (italianã) sau "fußball" (germanã).

La noi sportul este foarte iubit. Dar, din pãcate, nu foarte multi români puteau sã practice înainte sportul: doar douã canale românesti se ocupau cicã de sport (TeleSport, Sport.Ro), da' nici ãlea integral, cãci ãlea mai bãga' pã post si prostii dintr'ãlea cu porcãrii dã tot felu' cu tenis, baschet, handbal, gimnasticã, biciclete, alergãturi... adicãtelea nimic din ce-ar trebui sã fie un canal dã sport, fratee!

Noroc de trustul Intact (ãla cu "Antenele") care, cu ale sale cinci canale dintre care unul este nambãr uoan în televiziunea "dã anterteinmãnt", s-a gândit si la sãrmanii români aflati în imposibilitatea practicãrii sportului: patru(!) canale dã sport hadevãrat, mâncatz'sh. Toate dintr-odatã: GSPTV, GSP2, GSP3 si GSP4. Astfel, românii împãtimati dã sport poate sã practice fericiti sportul, hadicã sã practice fericiti, în sfârsit si la nesfârsit, îmbuibarea burdihanelor pãroase cu bere si mititei, rãvãsiti prin fata televizoarelor, scuipând seminte, muind, pulind si pizduind jocãtorii dã la hechipa hadversã sau bãgând vârtos pu** în gura la hantrenoru' sau la harbitru' (sau la mãmicile ãstora) care tine ei la dusmanii care sã moarã ei!

P.S. Peste douã sãptãmâni se va da startul Jocurilor Olimpice de la Beijing. Dar, nu-i asa?, la ce bun sã ne uitãm (nu spun sã practicãm, Doamne fereste!) la niste idioti, cretini, stupizi sau fraieri care aleargã pe un teren cu niste dungi albe, sau la alti fraieri care sar aiurea într-un bazin cu apã, sau la alti fraieri care dau din vâsle într-o barcã pe un lac, sau la alti fraieri (sau fraere) care se rãsucesc pe niste bare paralele, sau pe o bârnã sau pe o saltea într-o salã mare... ce, alea e sport?

Asa cã, fratee, la ce bun sã ne uitãm la televizor la fraierii ãia, cã' doar n-are rolecsuri, vuitoane, mertzanuri, yachte, viloaie si gagici bune dã...?

---

imposturã în stare purã

Ieri am asistat la o stranie întâlnire cu impostura în stare purã.

Un mare regizor mare (nu meritã si, mai ales, nu doresc sã-i scriu aici numele) care are, se pare, grandioase realizãri prin trustul MediaPro si prin industria muzicalã de pe la noi, realizator de shouri si videoclipuri, a dat buzna cu ciubotele prin broadcast design (nu doresc sã atac trustul Pro, ci îmi exprim revolta fatã de un impostor). La previzionarea unui proiect al TVR, domnul mare regizor mare s-a trezit sã dea lectii de broadcast design, debitãnd nonsalant gogomanii pe post de rezolutii, sentinte supreme în fata cãrora noi, ceilalti designeri muritori de rând, ar trebui sã ne prosternãm si sã le acceptãm ca atare spre vesnicã utilizare, striviti de mãreata si profunda-i gândire.

"Genericul are trei pãrti:
geneza, fondul si trei dé-ul."

"Negrul este moartea graficii,
atat pe video, cât si în print."

La prima auzire sau citire cu sigurantã te-ar umfla rîsul. Nu a fost cazul întâlnirii de ieri, unde audienta (producãtori, realizatori, brand manageri, directori si alti decidenti din TVR, o adunare cam de vreo cins'pe persoane) a dat din cap grav aprobator, consfintind suprematia vorbelor de duh ale unui personaj a cãrui personalitate se revãrsa la nesfârsit prin întreg spatiul biroului: el e Dumnezeu!

Si dã-i cu geneza, geneza-n sus, geneza-n jos, astfel geneza-i rezolvatã, în schimb nu e fondu', e prea negru si vine moartea si omoarã trei dé-ul. Uite d'aia trebuie un trei dé dintr'ala care sã se simta de sã-ti plezneascã retina. Si când Dumnezeu pronuntã cuvintele magice "trei dé" executã, desigur, si o miscare amplã a mâinilor pe toate cele trei axe x, y, z ca sã priceapã si amãrâtii ãstia de designeri care habar n-au de "brodchest dizain".

Degeaba au venit colegii mei implicati în proiect cu argumente de design, logice si de bun simt... Nimic! Totul este de cãcat. Totul trebuie schimbat. Dumnezeu a spus! Iar dacã Dumnezeu mai e si proprietar de "firmã de graficã" ("Hai dom'le, cã am si eu firmã de graficã, stiu si eu cum se face!") cam greu sã rezisti sã nu i te-nchini. Iar audienta i s-a-nchinat, cã' doar el este Dumnezeu, regizorul evenimentului. Si are si firmã de graficã (www.afx.ro). Colegii mei designeri "n-are" firmã de graficã... Naspa.

Am avut sansa sã nu fiu eu cel umilit direct, pe scenã, în vãzul tuturor, fiind vorba de un proiect la care nu lucrez. Dar, cu sigurantã, umilit am fost si eu, realizând stupefiat cum cei aproape zece ani de experientã în design, din care ultimii cinci ani în broadcast design (ãla mediocru care se face pe la noi) pot fi anulati, vaporizati instantaneu de cãtre un personaj dubios, ce practicã cu tupeu fee-uri de creatie de zeci de mii de euro pentru realizãri slabe, penibile, ca de exemplu clipurile cântecelelor eurovizionului românesc. Si stau si mã-ntreb: cum naiba îi reuseste? Cum reuseste un impostor sã se impunã, aberând pânã la epuizare, în fata unui profesionist, poate nu chiar high level dar, în tot cazul, profesionist în sensul cel mai corect al cuvântului...?

Foarte trist este cã nu e singurul impostor si nu e singura intâmplare de asemenea facturã. Impostura pare cã are mult mai mare greutate fatã de profesia practicatã corect. Ba se pare cã impostura e la mare cãutare. Si iarãsi stau si mã intreb: care este mecanismul reusitei acestor impostori?

Incã mai lucrez la rãspuns...

Citisem zilele trecute un articol în "Campaign" despre ego-urile de prin creatia de publicitate din România. La întrebarea "Sunt prea multe ego-uri?" pe lângã câteva "DA, exista" am citit si rãspunsul poate cel mai pertitent:

"NU. Nu sunt prea multe ego-uri. Sunt prea multe ego-uri vizibile ale unor impostori. E o industrie bazatã într-o mãsurã destul de mare pe puterea si flerul unor personalitãti."
Serban Alexandrescu (Creative Director, Headvertising)

---

radio românia | o nouã identitate

"Noua identitate vizualã a Radio România a fost lansatã oficial astãzi, 2 iulie 2008, ora 13.00, la Clubul Diplomatilor.

Radio România va avea, începând de astãzi, noi sigle atât pentru corporatie, cât si pentru sase dintre posturile sale de radio: Radio România Actualitãti, Radio România Cultural, Antena Satelor, Radio România Muzical, Radio România Regional si Radio România International.

Identitatea vizualã a institutiei a fost creata pro-bono de cãtre grupul McCann Erickson într-un proces care a durat jumãtate de an. Noua imagine a Radio România reuneste, într-o formã modernã, valorile institutiei: credibilitate, calitate, independentã, respect fatã de public, creativitate, competitivitate, diversitate si spirit de echipã.

Adoptarea noii imagini vizuale are loc în contextul în care Radio România împlineste 80 de ani si demonstreazã preocuparea institutiei pentru mentinerea suprematiei pe piata radio si capacitatea sa de a-si adapta permanent produsele radiofonice la mediul concurential."

(Radio România, comunicat de presã, 2 iulie 2008)









Ok, am inteles: undele tricolore cu un apostrof verde natur câmpenesc, fontul Helvetica tzapãn si serios, rosul activ al stirilor, orange-ul hepatic cult, violetul-roz plãcut gâdilitor de urechi, verdele ierbii de pe la sate, albastrul global al planetei albastre si movul trist al provinciei... Dar, pe ansamblu, si oricât ar fi creatã de cãtre creativii de la McCann Erickson, noua imagine a Radio România este, din pãcate foarte, foarte slabã (ca sã nu spun "proastã"): un design retro (cu un puternic damf optzecist de BASF, dar din care nu au învãtat nimic), desen prost cu proportii ridicole parcã trase cu mausu' în Microsoft Word, un font Helvetica fleoshtit "cam p'acolo'sha", culori cu nuante bizare, aflate în combinatii ciudate, chiar sinistre (orange cu maro, de exemplu). Nicio minimã atentie pentru detalii. Dacã mai punem la socotealã si bevãlu' finutz de pe segmentele de cerc în chip de unde si umbra negricioasã din jurul fontului (sper cã e vorba doar de o alterare grosolanã a siglei si cã nu a iesit întocmai cu "bevel" si "shadow" pe portile agentiei McCann Erickson)... Pãcat. Radioul public merita o imagine mult mai bunã.



Faptul cã noua imagine a fost creatã "pro bono" nu scuzã calitatea slabã a solutiei creative si executia la limita amatorismului. Nu existã nicãieri în lume "ieftin si bun", cu atât mai putin "gratuit si exceptional", dar totusi!

Furia mea porneste de la faptul cã în redesenarea identitãtii Radio România a fost implicatã agentia McCann Erickson. Iar când o agentie de o asemenea importantã pe piata româneascã se implicã, fie si "pro bono", ai niste minime asteptãri. Or, în cazul de fatã nu se vede mai nimic: nici idee, nici formã, nici culoare... Prima impresie este de un desen frugal, fãcut într-o pauzã de o tigarã de cãtre ultimul nou-angajat designer aflat în perioada de probã.

Partea bunã a noii imagini este cã înlocuieste, chiar si în maniera aceasta timidã si chinuitã, de-a dreptul bleagã, vechea si (mai ales!) catastrofala batjocurã pe post de imagine a radioului public de pânã acum (în fapt, o adunãturã oribilã de desenutze stupide în chip de sigle). Plus marele merit de a înlocui nefericita sintagmã "Societatea Românã de Radiodifuziune" cu normalul nume "Radio România". Trebuie deci apreciatã preocuparea conducerii Radio România pentru brand si branding. La urma urmei, orice început e greu. Bine cã a fost fãcut. Succes mai departe.

---