luni, 21 aprilie 2008

bbc world new(s) name



Astãzi, BBC World, "serviciul mondial al BBC" (asa cum suna acum câtiva ani traducerea în românã a numelui chiar din gura cranicilor români de la Londra) si-a schimbat numele si, odatã cu el, si agentia media si look-ul. Practic, dupã o scurtã aventurã cu Red Bee Media în 2007, cei de la BBC World au revenit la mai vechea lor dragoste, Lambie-Nairn.

Aceasta este a doua schimbare de nume. Lansat în 1991, ca extensie a "BBC World Service" radio (lansat în 1932), canalul va fi redenumit "BBC World" în doar câtiva ani.

1991




1995













luni, 7 aprilie 2008

france2 | nouvelle identité en 16/9ème

updated | 14 apr 2008


France Télévisions are, începânde de astãzi, o nouã identitate, bazatã pe cea inauguratã în august 2000 (creatã de cãtre agentia parizianã Gédéon). Dacã la nivelul logo-urilor schimbãrile nu sunt radicale, fiind vorba mai degrabã de un usor lifting, la nivelul identitãtii on-air însã schimbãrile sunt majore, mai ales pe ecranele principalului canal al grupului, France2.



France2 însoteste aceastã schimbare a prezentãrii on-air cu o altã mare schimbare, cea mai mare dupã introducerea televiziunii în culori, pe acelasi canal în octombrie 1967 (la acea vreme "La Deux", în cadrul masivului ORTF). Este vorba de trecerea la emisia integralã în format 16:9.




Astfel, identitatea canalului plus toate genericele si împachetãrile grafice ale programelor France2 au fost redesenate pentru a se încadra în noul format. Genericele (id-urile) care marcheazã calupurilor de publicitate sunt aceleasi, doar semnarea "France2 publicité" a fost mutatã la baza ecranului, central, similar oarecum TF1.
Am, totusi, o maaare curiozitate referitoare la clipurile publicitare...





(Imagini surprinse pe parcursul transferului la noul format 16:9. Ultimul ecran, predominant rosu, a anuntat inaugurarea noului format la orele 03H15)




Anuntatã discret la sfârsitul jurnalului de la opt seara, cu doar câteva ore înainte, trecerea la emisia integralã în format 16:9 a principalului canal al serviciului public francez de televiziune a avut loc azi dimineatã. Eh, nu chiar la prima orã, ci la a treia. Mai exact, pentru amatorii de statistici, la 03H15 (ora localã).




De ce 16:9? Deoarece peste 90% din televizoarele vândute astãzi în Franta sunt în format "widescreen" sau, cum spun francezii, "écran plat", iar conform unor ultime statistici în aproape 60% din apartamentele franceze se gãseste cel putin un televizor 16:9. Singurele televizoare 4:3 disponibile momentan pe rafturile magazinelor din Franta sunt mici, aproape portabile, incompatibile HD si, cel mai important, pe cale de disparitie sau, asa cum circula o glumã printre vânzãtori, "HD" adicã "en haute disparition". Dacã mai punem în balantã cã tuburile catodice au dispãrut deja de ceva vreme fiind înlocuite de asa-numita tehnologie "pe plasmã" si de cãtre tehnologiile TFT/LCD, toate "gata de HD", atunci vom întelege de ce France2 vrea sã renunte în câtiva ani la "bãtrânul" SECAM în favoarea HDTV. Prima emisie în sistem HDTV va avea loc în toamna acestui an (testele vor începe încã din varã), au anuntat cei de la France2.

France Télévisions are deja experientã în 16:9. Ce-i drept, o experientã rãmasã la stadiul de experiment. În 1992 a fost lansat canalul France Supervision care retransmitea programele prestigioase ale canalelor France2 si France3 în format 16:9 si în sistem digital D2-MAC. Momentul de glorie al canalului a fost atins în 1996 când au fost retransmise Jocurilor Olimpice de la Atlanta, Statele Unite.

Problema acestui canal a fost faptul cã a apãrut un pic cam înaintea vremii. La acea datã televizoarele disponibile pe piatã erau pe bazã de tuburi catodice 4:3, iar tuburile catodice în format 16:9 abia-abia fãceau ochi. Tehnologia 16:9 era extrem de scumpã, iar televizoarele de acest tip erau adevãrate obiecte de lux si, ca mobilier, destul de masive. În acest timp, televizoarele clasice 4:3 nu întelegeau deloc formatul lat si nici receptoarele/decodoarele D2-MAC nu erau în stare sã facã o conversie corectã pentru aceste televizoare, astfel încât putinii telespectatori ai canalului aveau de ales fie sã vadã imaginea tãiatã, fie s-o vadã compresatã orizontal.

În 1998 emisia D2-MAC în format 16:9 este opritã iar canalul France Supervision, cãzut în dizgratia publicului datoritã tehnologiei greoaie, este reformatat în Mezzo, canal tematic de muzicã clasicã, dans si jazz.



Asa cã, pânã la HDTV, Frace2 emite deocamdatã 16:9 în sistemele analogic SECAM-L si digital TNT (DVB-T à la française). La receptie, televizoarele 16:9 vor receptiona fãrã probleme semnalul, în schimb televizoarele 4:3 vor receptiona imaginea fie cu lateralele tãiate, fie micsoratã si cu douã benzi negre (asa-numitul "letterbox"), fie lungitã pe verticalã (iar în acest caz televizoarele au posibilitatea compresãrii imaginii prin actionarea manualã a unei comenzi "16:9"). În plus, pentru televizoarele 4:3 este oferit de cãtre serviciile satelit si un format hibrid 14:9 pentru a suporta mai usor noul format pe aceste televizoare (asa este transmis France2 în România de cãtre RCS/RDS). Canalul pan-francofon TV5monde (care emite în formatul 4:3) va retransmite programele France2 în format 4:3 letterbox, adicã cu douã benzi negre.


miercuri, 2 aprilie 2008

ceausescu, în sfârsit rãzbunat.*


(* titlu apãrut în presa europeanã, sursa: RFI)

Spãlãm soselele cu sampon si punem flori pe mãrgini ca pentru Ceausescu ca sã zicã Bush: "O, ce tarã minunatã! si ce guvern destoinic!" Parcã simt lipsa maselor de cetãteni care sã strige aliniati pe trotuare: Bush–Bã-ses-cu! Bush–Bã-ses-cu!, nu sã fie izgoniti pietonii de cãtre jandarmi pânã în Parcul Herãstrãu. Dar puteam si sã rãsturnãm câteva tomberoane si sã dãm drumul maidanezilor si cersetorilor în fiecare intersectie prin care trece convoiul prezidential, câtã vreme trimitem carne de minã în Afganistan, dl. Bush tot "O, ce tarã minunatã!" va zice. Iar Casa Poporului e a doua clãdire ca mãrime din lume dupã Pentagon. Si punct. Atât au comunicat înaltilor oaspeti, cu vie satisfactie si justificatã mândrie, conducãtorii României.

Înaltii oaspeti se plimbã prin sãlile imense, mai un cocteil, mai o gustare, dau din cap, se minuneazã, spun gânditori „Ceaucescu...” si summiteazã mai departe. Presa occidentalã, care umblã de obicei în România prin cãmine de handicapati si sate tigãnesti, care intervieveazã aurolaci si personaje excentrice, nu manifestã nici un fel de curiozitate pentru istoria Casei Poporului. N-a fãcut nimeni vreun reportaj despre cum a fost ridicatã megaconstructia, care sã fie prezentat participantilor la summit.

Dupã 1989 s-a vorbit la un moment dat despre dinamitarea Casei Poporului, consideratã un monstru. O prostie, fireste. De vreme ce exista, colosul trebuia folosit. În aproape douã decenii de la Revolutie, România n-a reusit sã construiascã ceva care sã înlocuiascã palatul lui Ceausescu si nu va reusi nici în urmãtoarele. Dar deasupra intrãrii principale în Casa Poporului ar fi trebuit sã existe niste rânduri sãpate cu litere rosii de jumãtate de metru în românã si cel putin o limbã de circulatie pentru înaltii oaspeti.

Niste rânduri care sã pomeneascã toate nenorocirile si vietile îngropate la temelia Casei. Muncitorii si soldatii morti în munca în asalt, femeile care îsi smulgeau pãrul din cap în vreme ce buldozerul le dãrâma casa, oamenii strãmutati care au murit de inimã rea, bisericile zburãtãcite sau rase de pe fata pãmântului, românii care au cimentat cu foamea si frigul îndurate fiecare cãrãmidã. Sau mãcar sã se fi distribuit niste pliante cu toate acestea, ca sã stim exact cum stãm si unde summitãm.

Altfel, nu pot sã nu mã gândesc cã summitul NATO de la Bucuresti s-ar fi putut desfãsura si cu Ceausescu la putere, prezentat, la 90 de ani, ca seful de stat cel mai longeviv în functie din lume. Si punct.
(Cristian Tudor Popescu | "Gândul" | 02 aprilie 2008)




VIDEO: Inaugurarea oficialã a lucrãrilor la "Casa Republicii" (în fapt, prima cupã de beton se turnase cu un an înainte iar demolarea zonei Uranus si Piata Unirii începuse încã din 1980). Acesta este numele înscris pe pergamentul semnat de cãtre Nicolae Ceausescu si îngropat pentru posteritate în betonul de la temelia colosului. Numele de "Casa Poporului" este de origine "popularã", Ceausescu nu l-a utilizat niciodatã. În 1997, odatã cu mutarea Camerei Deputatilor acolo, Casa Poporului este re-botezatã devinind astfel "Palatul Parlamentului". Va urma mutarea Senatului în Palat opt ani mai târziu. Clãdirea, asa cum aratã acum, este departe de cum ar fi trebuit sã arate conform proiectului din 1984 al Ancãi Petrescu, arhitectul-sef. Din diverse motive (dorintele si mofturile dictatorului, economia severã de resurse din anii 1986-1989, Revolutia, sistarea lucrãrilor în 1990, reproiectãrile ulterioare din anii '90 etc.) dimensiunile de deasupra solului ale colosului au fost reduse la aproape douã treimi din cât trebuiau sã fie. La sfârsitul filmului se poate vedea macheta finalã a "mãretului" proiect.










marți, 1 aprilie 2008

france télévisions | boicot





Acum douã zile, în Piata Tiananmen (Beijing, China) a fost primitã cu mare fast flacãra olimpicã. Iar pentru a nu mai avea surprize-surprize neplãcute cam ca acelea care au apãrut LIVE pe ecranele televizoarelor de prin lumea întreagã pe parcursul ceremoniei aprinderii flãcãrii olimpice, autoritãtile chineze suflã acum în iaurt. Chiar dacã incidentul nu a putut fi urmãrit "îndeaprope" de cãtre telespectatorii chinezi, care au vazut discursul oficialului chinez (perturbat de acel incident) doar dintr-o camerã fixã, oficialii chinezi au decis ca LIVE sã nu fie chiar într-atât de LIVE ci un pic mai putin LIVE. Asa cã ceremonia din Piata Tiananmen a fost urmãritã de cãtre chinezii de acasã, pe televizoare, cu un minut întârziere.

Ei bine, aceastã întârziere a înfuriat conducerea televiziunii publice franceze, France Télévisions, care a anuntat "neoficial", adicã a dat de înteles, cã va lua în calcul posibilitatea ca France2 si France3 sã întârzie de tot transmisiunile competitiilor olimpice. Adicã vor transmite seriale si alte programe "capitaliste" în loc sã transmitã cerul senin al Chinei cu sau fãrã pãsãrele calme, un buchet de flori cuminti sau biciclisti linistiti prin Beijing. Asta în cazuri, fireste, de incidente pe ne-placul autoritãtilor chineze, care s-ar produce LIVE dar care ar putea fi cenzurate lejer datoritã acelui minut de întârziere.

(în ciuda datei de 1 aprilie, ziua pãcãlelilor, stirea este cât se poate de serioasã)