Sotul manechinului (în)cântãtor Carla Bruni, musiu' Nicolas Sarkozy (care, un fapt mai putin cunoscut, este si Presedinte al Republicii Franceze), a anuntat în prima sa conferintã de presã "à la DeGaulle" cã va reforma radioteleviziunea publicã francezã de-i va suna apa-n cap. E vorba de suprimarea publicitãtii pe toate serviciile publice de radio si televiziune din Franta. Adicã, de la 1 ianuarie 2009 nu veti mai vedea pe France2, de exemplu, asa ceva:
O reformã nemaivazutã si nemaiîntâlnitã vreodatã în audiovizualul francez, necesarã pentru a promova cultura si calitatea si nu comercialul ieftin. Iar în cazul televiziunii publice franceze comercialul înfierat de Presedinte e chiar foooarte ieftin! Astfel, grupului France Télévisions i se va usura bugetul de vreo nouã sute de milioane de euro (estimãrile diferã între 800 milioane si 1 miliard de euro) dintr-un buget total de trei miliarde de euro pe an. Adicã, mai pe scurt, se va lipsi de o treime din bugetul anual total. Eh, nu e chiar asa de mult dacã comparãm, de exemplu, cu televiziunea publicã de la noi, TVR, care are un buget anual imens de peste 120 milioane de euro, la care publicitatea are uriasa contributie de 13 milioane de euro (adicã doar 11%).
Dar surpriza-surpriza cea mai mare si mai mare a fost modul în care au aflat cei din conducerile serviciilor publice de radio si televiziune, Radio France si France Télévisions, de reforma dodoloatzã hotãrâtã de Presedinte: EN DIRECT (un fel de "LIVE" à la française), uitându-se stupefiati unii la altii si la ecranele televizoarelor. Nimeni nu a stiut, nimeni nu a fost informat sau consultat în prealabil, nici mãcar Ministrul Culturii (care patroneazã serviciile publice de radio si televiziune). Conform declaratiilor ulterioare ale doamnei Christine Albanele, ministrul Culturii si Comunicãrii/Comunicatiilor
(în fr. "communication" acoperã ambii termeni) nimeni nu a stiut de acest lucru decât Presedintele si consilierul sãu în materie de audiovizual. Iar rãspunsul serviciului public de televiziune, France Télévisions, nu a întârziat.
Si, în consecintã, si în cel mai perfect stil francez de exprimare zgomotoasã si publicã a nemultumirii, angajatii serviciilor publice Radio France, France Télévisions si TV5monde au grevat emisia pe 13 februarie. Ce clamau? Pãi, în primul rând, faptul real cã dirigeantii Guvernului francez habar n-au de unde sã scoatã bani pentru a acoperi golul. Nu este vorba numai de suprimarea miliardului de euro venit din publicitate, dar si a costurilor suplimentare pentru umplerea spatiului de emisie rãmas astfel gol, adicã cam patru ore pe zi si cam 200...400 milioane de euro pe an. Astfel, se vehiculeazã oficial o suma totala 1,2 miliarde de euro care va trebui recuperatã. O sumã deloc de neglijat si deloc usor de obtinut.
Dar problemele nu se rezumã numai la simpla disparitie a pauzelor publicitare. Sunt puse în discutie asocierile si coproductiile grupului France Télévisions precum evenimentele sportive (Turul Frantei, Turneul celor 6 Natiuni, Cupa Mondialã de Rugby etc.) si productiile de teatru si cinema (prin diviziile France2 Cinema si France3 Cinema).
Solutiile "auzite" prin târg se referã la concedierea a cel putin un sfert din cei 11.000 de angajati ai France Télévisions sau la privatizarea unui canal, France2 sau France3, sau la închiderea canalelor France4 si France5 sau la reorganizarea France3 prin privatizarea, bucatã cu bucatã, a celor 24 de studiori regionale sau la mãrirea redeventei (taxa radio-tv).
"Nici vorbã de asa ceva!" spune Guvernul. Nu se va atinge nimeni de vre-un canal tv sau angajat al France Télévisions. Toate si toti vor rãmâne acolo unde sunt acum. Nici mãrirea taxei nu intrã în discutie. Atunci? "Încã ne mai gândim la gãsirea de solutii" spune Guvernul. Întrebarea ar fi, atunci, de ce nu s-a gândit nimeni la solutii înainte de a lansa aceastã reformã?
Iar printre solutiile "oficiale" vehiculate de cãtre Ministrul Culturii sunt supra-taxarea publicitãtii difuzate pe canalele private (cele mai vizate sunt TF1 si M6 care acoperã aproape 90% din piata publicitãtii tv) sau accizarea convorbirilor telefonice mobile si a comunicatiilor pe internet, precum si o taxã de 1...2% pe pretul de vânzare al fiecãrui televizor, radioreceptor, calculator sau telefon mobil din rafturile magazinelor.
Faza nashpa (pentru Guvern sau pentru France Télévisions? nu-mi dau seama) este cã toate solutiile aruncate pe masã de cãtre Guvern însumeazã o cifrã totalã de numai 350 milioane de euro, insuficientã pentru a acoperi golul de 1,2 miliarde de euro.
Bun. Acum, ca un "post script": de fapt "gurile rele" spun cã toatã aceastã tevaturã a fost stârnitã de strânsa prietenie a lui Nicolas Sarkozy (sotul Carlei Bruni) cu Martin Bouygues, patronul Bouygues care detine grupul de televiziune TF1, si cu Arnaud Lagardère, patronul grupului de presã Lagardère, care intentioneazã sã lanseze un canal de televiziune nou-nout. Si cum TF1 are acoperit doar 85-90% din spatiul on-air de publicitate (deci mai poate absorbi încã 10-15%) iar viitorul canal al lui Lagardère are spatiul publicitar 100% liber, e de înteles de ce trebuie decongestionatã publicitatea de 1 miliard de euro care s-a blocat în France Télévisios. Mai punem la socotealã si agentiile media care vând spatiul de publicitate pe canalele private (ca TF1, Canal+ si M6) si care sunt teribil deranjate de succesul regiei France Télévision Publicité care creste, creste si tot creste si nu se mai opreste.
Apropo' de deschiderea unei noi televiziuni. De notat cã, în Franta, conditiile impuse de CSA (CNA-ul lor) pentru deschiderea unei televiziuni sunt cu muuult mai dificile decât în România, unde poti sã-ti faci televiziune în orice cocioabã rãpãnoasã si sã-ti pui în grila de programe orice fel de dejectii si toc'shouri de hazna fãrã sã te-ntrebe nimeni ceva, cândva, nici mãcar CNA-ul. În Franta vorbim de standarde care au dus la moartea unor mari televiziuni ca TV6 (înlocuit de M6) sau La Cinq (înlocuit de Arte). Administrarea spatiului de emisie de pe teritoriul francez, atât pe cele sase retele hertziene terestre cât si pe reteaua nationalã TNT
("Televiziunea Numericã Terestrã", 18 canale, publice sau private, cu receptie gratuitã) este foarte strictã. Standardele sunt foarte înalte. Mã tem cã de pe malurile Dâmbovitei, aceste standarde se zãresc precum stelele de pe cer: mici si la ani-luminã departare. Dar dacã ar fi aplicate astfel de standarde, experimente jenante precum OTV, DDTV, Cosmos, TvRM, Flux, Alfa, Etno, Taraf s-ar opri în faza depunerii dosarului. Direct la cosul de gunoi.
