danursache : : blog: gsptv

.
Din pãcate, noua televiziune "dã sport" (cãci, sincer, ce altceva înseamnã "fotbal" în România decât fitze, fufe, shuste, mânãreli, grosolãnii, mitocãnii, mârlãnii, mardeli, becali (la plural), muie, pu** si pi**... toate în totalã contradictie cu sportul si bunul simt atât din partea jucãtorilor, antrenorilor, patronilor si finantatorilor cât, mai ales, din partea spectatorilor, telespectatorilor si fanilor din galerii, adicã a "ultrashilor") dincolo de politica de programe, lansarea noii televiziuni a fãcut un imens deserviciu design-ului si identitãtii de televiziune, dând cu mucii în fasole (cum se spune) si cu broadcast design-ul de pãmânt...

Dar, stati putin... despre ce broadcast design vrem sã vorbim, când brand managerii si marketerii noii televiziuni promoveazã cu o veselie tâmpã (caracteristicã ultrashilor, cel mai probabil) trei(!) sigle diferite simultan. Toate valabile! Ba mai mult, una din sigle are nu mai putin de trei aparitii diferite: când dreaptã, când rãsucitã-n perspectivã, când aplecatã-n fatã, cãpãtând astfel un aspect bizar de sicriu...

Pãi despre ce vrem sã vorbim: despre design, branding, brand management si broadcast design când mangementul ge-se-pe-te-ve-ului habar n-are ce vrea si ce cautã în televiziune?

Despre channel branding sau, hai sã-i spunem mai pe româneste, împachetarea (identitatea) graficã a canalelor ce sã mai spun?

Dar poate sã mai spunã cineva ceva despre trei dé-ul grosolan si gretzos de lucios? Sau despre diareea incontrolabilã de glãu, shedãu si bevãl ce se revarsã-n nestire pe tot ecranul? Sau despre miscarea bezmeticã a elementelor pe ecran, asa, de-ampulea fãrã vreo altã noimã decât aceea "cã sã fie cât mai dinamic"?

Dar poate sã mai spunã cineva ceva despre muzica în stil "Heil Hitler!" de ai impresia cã e un avertisment pentru cei care care vor îndrãzni sã nu sã se uite la GSPTV: vor fi condamanti la moarte si executati public, cu mitraliera (adicã în ritmul muzicii GSPTV), în fata Casei Poporului! (Probabil ca GSPTV vine de la GestapoTV...)

Iar despre paleta de culori a identitãtii noului canal, ce sã mai... Rosul-sângeriu tzâsnit parcã din mutrele stâlcite de nunceagurile si bocancii ultrashilor (fanii din galerii, pentru necunoscãtori) care se iau la încãierare dupã fiecare meci, negrul-mov al ochilor umflati de pumnii si bâtele acelorasi ultrashi, albul-chrom al lanturilor de mardealã, nunceagurilor, briceagurilor, cutitelor si bâtelor ultrashilor, precum si galbenul-gold al lanturilor "dã la gât", rolecsurilor si lingourilor "dã haur" care sunt manevrate de cãtre mai-marii din fotbal fãrã numãr, fãrã numãr si fãrã vreo minimã jenã fatã de Fisc si alte institutii ale Republicii.

Dar nu mã mai mirã nimic.

Încep sã regret din ce în ce mai mult, pe zi ce trece, cã mi-am ales aceastã meserie. Îmi vine sã-mi musc mânile si sã-mi trag pumni în gurã (cam ca ultrashii) la gândul cã puteam sã fiu avocat (asa cum visam eu printr'a saptea), actor sau preot (asa cum visau altii pintr'a saptea) sau, în cel mai rãu caz, arhitect (asa cum doream la sfârsitul liceului). Însã mici întâmplãri si mari întâlniri mi-au ales traseul acesta în viatã: broadcast design.

Dar dacã asta înseamnã broadcast design, atunci înseamnã cã am gresit: multumesc frumos, nu-i nicio problemã, pot sã plec acasã; în ciuda regretelor pentru efortul depus si timpul pierdut pot sã fac si altceva... Ca de exemplu, sã privesc exemple autentice de broadcast design.