sâmbătă, 27 octombrie 2007

tãrii cât mai mult asfalt !

URRAAA !!!...



Bulevardul Dimitrie Cantemir (din Unirii pânã în Tineretului)
Bulevard cu trei benzi de circulatie pe sens.Deci sase în total.

Si totusi, insuficiente. Asa cã se vor mai face încã douã! Adică nu mai putin de opt benzi în total. Bine, benzile laterale vor forma o mare si dodoloatzã parcare "liniarã". Pentru a "dezcongestiona" traficul. Sincer, sunt dezamãgit. Se putea mult mai mult.

Se putea sã se scoatã si boschetii ãia dã cãcat si sã se radã dreacu' toti copacii ãia nashpa si cu toate spatiile ãlea verzi dã prin fatzã la blocuri, ca sã se mai facã un rând dã parcare, cã' n-are unde sã încape masinile. Cã' chiar asa, ele unde sã se parcheze sãrãcutele?

Petoni? Care petoni?! Dã-i-n [biiip] dã petoni. Sã stea dreacu' acasã, sã nu sã se umble toatã ziua brambura pã trotuarele ãstea care este. Pardon, pã trotuarele ãstea care a fost...

P.S. În dementa cretinã de asfaltare, asfaltare si iar asfaltare si nimic altceva decât asfaltare, asfaltare si numai asfaltare cãci de la asfaltul mult si proaspãt va veni mântuirea si binecuvântarea boborului aflat în suferintã de prea multe masini si prea putine autostrãzi prin Capitalã, au uitat cã pe acolo este un santier uitat de vreme si acoperit timp de douãj'de ani de pojghitza subtiricã de bitum a trotuarului (ex-trotuarului): al doilea acces neterminat în statia de metrou "Tineretului" (dovada sunt bordurile viitorului nou trotuar care aici sunt asezate pe lat, culcate, deoarece montate normal depasesc cei cinspe' centimetri pana la plafonul de beton al statiei de metrou). Evident, acolo parcarea va trebui suspendatã în aer. Cu tot cu sãrmanele masini.






marți, 9 octombrie 2007

la pietra del paragone



Sunt nãucit. Si nu neapãrat de orã... chiar dacã este totusi aproape patru dimineata.

Sunt nãucit de ce vãd la televizor. France2 (un fel de TVR1 al Frantei, cã doar nu vreo televiziune bucuresteanã, nuuu... ale noastre falnice televiziuni au alte prioritãti) difuzeazã chiar în acest moment un spectacol de operã. "La Pietra del Paragone". Nu atât de celebrã dar, cu sigurantã, uitatã "melodramma giocoso" a lui Rossini. Si sunt nãucit nu de vreo capodoperã sau de vreo mare distributie, ci de ineditul punerii în scenã. Adicã, cel putin, inedit pentru mine.

Chiar dacã a devenit ceva banal sã se utilizeze tehnica video în operã ca contrapunere a actiunii, interludiu sau în loc de decor, propunerea lui Pierrick Sorin (deh, am cãutat si eu putin pe internet si am aflat cine este eutorul acestei "mise en scene" la Théâtre du Châtelet, Paris) marcheazã totusi o revolutie: scenã scufundatã complet în albastru pentru a servi ca suport de chroma key; în fata scenei, chiar pe mijloc, trei camere video dispuse radial pentru a fixa jocul actorilor în trei câmpuri înlãntuite panoramic; la stânga si la dreapta scenei tehnicieni manipulând la vedere machete filmate cu minicamere (între trei si sase minicamere) pentru a servi ca decor virtual; si toate acestea, mixate si proiectate "live" pe douã rampe imense suspendate cu ecrane retroproiectate (o rampã cu trei ecrane, cealaltã cu sase ecrane, ambele rampe alternând).

O realã bucurie si încântare pentru ochii mei obositi de praful si jegul prezente pe ecranele televiziunilor patriei noastre.

Multumesc France 2.