six feet under

Genericul care a schimbat fata televiziunii



Secventa de deschidere (devenitã astãzi simbol) a ridicat standardele televiziunii. Având ca suport sonor muzica compusã de Thomas Newman si creatia vizualã a agentiei Digital Kitchen, genericul serialului "Six Feet Under" ("Doi metri sub pãmânt"), tradus la noi "Sub pãmânt SRL", va câstiga în 2002 premiul Emmy pentru "design de titlu" (main title design).
(Premiile Emmy sunt "Oscarurile" televiziunii de entertainment, fiind premiate filmele de televiziune, teleplay-urile, show-urile, miniseriile si serialele tv)

Nou. Diferit. Nemaivãzut. Nu semãna cu nimic creat pânã atunci.
Creatorul serialului, Alan Ball, descrie genericul ca fiind "elegant, cinematic si atât de din afara televiziunii". Ultimul clip (din seria de mai jos) aratã în cincisprezece minute secretele din spatele creatiei acestei minunate secvente.

---

gata!

Trasu' de buric a murit!
Trãiascã trasu' de putzã!
Muuult mai intim...

Au trecut si funeraliile Patriarhului, si funeraliile lui Florian Pittis. Si, din nou, nimic nou sub soarele care lumineazã televiziunile din România: aceleasi senzationisme si fariseisme exagerate.

Si, din nou, aceeasi dragoste supremã si iubire netãrmuritã pentru Patriarhul blamat si înjurat pânã mai ieri de cãtre media româneascã. Si, din nou, aceeasi prietenie absolutã a tuturor reporterilor care, nu-i asa? au fãcut grãdinita, scoala primarã, liceul si chiar facultatea cu prietenul lor de-o viatã, "Motzu" Pittis (asa cum doar cei din familie si prietenii cei mai apropiati il numeau).

Nu credeam cã mai poate exista o apelare mult mai intimã decât sfânta si eterna tutuialã. Ei bine, surprizã! Poti fi mai intim cu o persoanã dincolo de utilizarea banalelor "tu", "el" si "dînsul". Poti sã te folosesti de numele lui de alint. Ce poate fi mai intim decât asta, mânca-l-ar mama? Pardon, ... mânca-l-ar reporteru' de drãgãlas!

Si, din nou, aceeasi goanã flãmândã a obiectivelor camerelor video si foto dupã cadre cât mai apropiate cu sicriul si, mai ales, detalii ale corpului neînsufletit (a se citi "ale cadavrului"). Nu voi reusi vreodatã sã înteleg apetitul televiziunilor pentru carnea vânãtã, aflatã în descompunere.

Si, sincer, mi-a ajuns. Gata! Nu voi mai ocupa spatiul blogului cu mizeria de pe ecranele televiziunilor românesti. Veti urla, probabil, cã ce-o tot dau cu "mizeria de pe micile ecrane românesti", cã mai sunt si lucruri bune. Si rãspund: existã cu sigurantã si exceptii. Dar, din pãcate, exceptiile sunt atât de infime, atât de putine si atât de rare încât nimeni nu le mai vede.

---